Anumiti specialisti in demografie şi-au exprimat, recent, îngrijorarea că, la o sută de naşteri vii, în Rusia, se fac 67 de avorturi. O tara atat de mare ca Federatia Rusa are in prezent are doar 26 de milioane de copii. Peste 20% din cuplurile din Rusia nu au copii deloc. Aproximativ 2 milioane de avorturi au loc în fiecare an în această ţară. Avorturile se fac adesea femeilor foarte tinere: în 2009, aproape 90 de mii de avorturi au fost făcute tinerelor sub 19 ani, susţine Pavel Astahov, delegat pentru drepturile copilului de pe lângă Preşedinţia rusă. Statul păstrează tăcerea asupra acestei probleme, observă Elena Mizulina, preşedintele Comisiei pentru problemele familiei, femeii şi copilului din Duma de Stat.

Într-un articol publicat în Journal officiel, publicaţie oficială a Direcţiei de informare legală şi administrativă din Franţa, din 25 mai 2010, Etienne Pinte, deputat din partea Uniunii  pentru Mişcarea Popuală din Yvelines, l-a întrebat  pe ministrul francez al Sănătăţii dacă va efectua un studiu epidemiologic pe un subiect adesea ocultat: experienţa întreruperii de sarcină şi impactul ei psihologic asupra femeilor.

În raportul IGAS despre „întreruperea voluntară a sarcinii nedorite”, prezentat ministrului Sănătăţii Roselyne Bachelot, la 2 februarie 2010, Înalta autoritate pentru sănătate observă că, în prezent, există puţine date privind impactul psihologic al întreruperii voluntare de sarcină. Raportul afirmă că „dincolo de aspectele fiziologice, avortul rămâne un eveniment deseori dificil de trăit la nivel psihologic. Această dimensiune, dacă este adusă în faţă în mod deliberat, nu poate beneficia de puncte de vedere obiective şi ştiinţifice”.

Înalta autoritate pentru sănătate lasă sprijinul pentru femeile care trăiesc drama unui avort la latitudinea celor care definesc acest sprijin „empiric [...], în funcţie de propriile orientări şi resursele disponibile”.

Ministerul Sănătăţii a răspuns că aceste consecinţe psihologice ale avortului „par să fie strâns legate de calitatea actului de sprijin pe tot parcursul procesului, de la începutul lui de către cel interesat: atitudinea pozitivă a profesioniştilor [...] posibilitatea ca femeile să participe la deciziile luate”.

Mai multe regiuni spaniole refuză să aplice noua lege a avortului, intrată în vigoare la 5 iulie 2010. Este vorba de Madrid, Murcia, Galicia şi Navarra, regiuni conduse de reprezentanţi ai Partidului Popular, care au făcut recurs la această lege, pe care o consideră neconstituţională, fiind contrară dreptului la viaţă, înscris în Constituţia spaniolă.

Deşi sunt obligaţi prin lege să pună în aplicare politicile adoptate de către Parlamentul Naţional, nimic nu împiedică aceste regiuni să se opună legii. Guvernul spaniol a calificat atitudinea conducerii acestor regiuni drept „iresponsabilă” şi intenţionează să le „sancţioneze”.

În Statele Unite, un sondaj de opinie efectuat în luna mai 2010, arată că tot mai mulţi americani spun da vieţii. Sondajul Gallup estimează că 47% din intervievaţi au declarat că sunt pro-vita, iar 45% pentru avort. Aceste statictici confirmă o evoluţie recentă: „eticheta pro-vita a surclasat eticheta pro-alegere” pentru a treia oară consecutiv, din mai 2009. Înainte de această dată, sondajele efectuate, începând din 1995 de către Gullup, arătau o creştere constantă a numărului americanilor care se pronunţau pentru avort. Doar 33% din americani se declarau pro-vita, în 1995. Această anchetă arată că, în principal, femeile sub 30 de ani se declară pro-vita.