Este regretabil că toate ziarele din ultima perioadă au difuzat informaţiile oferite de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, referitoare la promovarea politicilor de contracepţie în România, fără a proceda la o minimă documentare  prealabilă. Toată lumea este de acord că în România situaţia avortului şi cea referitoare la evoluţia bolilor cu transmitere sexuală au atins un nivel de gravitate nemaiîntâlnit. Lucrurile, privite din orice poziţie, respectând o informare corectă, sunt scăpate de sub control. Strategiile ministerului au fost alcătuite pe picior, dacă luăm în calcul cel puţin ultimele programe referitoare la promovarea aşa-zisei contracepţii moderne, în mod special a contracepţiei hormonale abortive. Au fost nesocotite câteva lucruri importante, care ţin de efectele nocive ale contracepţiei hormonale.

Promovarea contracepţiei nu reduce numărul de avorturi. Studii efectuate în Statele Unite, în anii ’90, au arătat că o treime din avorturile înregistrate în statele americane erau determinate de „eşecurile contraceptivelor”. Dacă corelăm această constatare cu faptul că în România organizaţii guvernamentale şi non-guvernamentale distribuie saci de contraceptive, mai ales prezervative, în licee şi şcoli, vom ajunge la tristul adevăr în care ne aflăm astăzi. Numărul avorturilor în România, raportat la numărul populaţiei, este de trei ori mai mare decât în Marea Britanie. Aşa stau lucrurile doar dacă pornim de la datele oficiale. Este ciudat că nici o instituţie din România nu impune condiţii pentru informarea femeilor asupra pericolelor medicale, emoţionale şi psihice ale avorturilor.
Făcând asemenea observaţii, remarcăm că strategiile MSF, cel puţin la acest capitol, se bat cap în cap. Cum să reduci numărul de avorturi, prin utilizarea contraceptivelor, dacă foarte multe avorturi sunt determinate tocmai de eşecul contraceptivelor?
Preşedintele Ion Iliescu, într-o declaraţie recentă, s-a arătat contrariat de creşterea numărului de tinere  însărcinate din România.  Pornind cel puţin de la această declaraţie, ne dăm seama că starea dezastruoasă în care se află sănătatea femeilor din România este cunoscută la nivelul tuturor instituţiilor importante, lipsind în mod ciudat propunerile concrete de îmbunătăţire a tristei realităţi.
Larisa Ciochina
Publicat in Dosar Provita Media, martie 2003
© Provita Media 2003