Periodic, în revista „22”, apare câte un supliment pe tema contracepţiei. Autorii articolelor sunt în mare parte sociologi, care îşi argumentează ideile cu multe date. Din experienţa pe care o am, ştiu că au fost făcute prea puţine studii, care să pună la dispoziţie date ce au acoperire în realitate. În primul rând, am în vedere faptul că sistemul informaţional al Ministerului Sănătăţii şi Familiei are multe lacune, determinate mai ales de schimbarea structurilor sistemului de sănătate şi a întăririi sectorului privat.
Niciodată însă comentatorii din revista „22” nu şi-au pus asemenea întrebări. Pe orice cale, dau ei de înţeles, trebuie să-i învăţăm pe tineri să folosească contraceptivele şi numai contraceptivele. Nu au fost niciodată invocate şi alte soluţii, pornind de la argumentele moralei creştine sau ale psihologiei.
E adevărat că sursa de bază a culturii asupra „noutăţilor” o constituie presa. Programele TV, care sunt inundate de violenţă şi pornografie, au o mare căutare nu numai printre tineri. Nici presa scrisă, cu toate anomaliile ei, nu a căzut în dizgraţie. Ba din contra, cazul ziarului „Libertatea” demonstrează că pe măsură ce paginile se umplu cu pornografie şi violenţă, publicaţia urcă pe scara audienţei.
Revista „22” are o ţinută cât se poate de decentă. Nu poate fi pusă în acelaşi raft cu aceste fiţuici bulevardiere. Fiecare număr al revistei este pregătit, atent structurat, iar cei care semnează în paginile ei dovedesc un grad mare de profesionalism.
Mă miră însă că cei care conduc revista nu s-au gândit vreodată să aşeze punctele de vedere din abordările tematice, ca cele avute în vedere de noi, privitoare la contracepţie sau educaţie sexuală, în poziţii cât de cât echilibrate.
În nici un colţişor al publicaţiei, al acelor suplimente sponsorizate, nu şi-a găsit loc vreodată un text care să exprime un punct de vedere pro-vita. Referinţele la morala creştină lipsesc cu desăvârşire, de parcă textele ar fi trecut mai întâi prin mâna activistului de la cenzură.
Nu sunt respectate, în felul acesta, normele de deontologie jurnalistică. În treacăt măcar, de ochii lumii, ar trebui amintite şi opinii contrastante cu cele de fond. Desigur, cei care şi-au însuşit viziunea creştină asupra vieţii se află în minoritate, ceea ce atrage după sine nesocotirea lor generală.
Feminismul se manifestă în continuare ca o furtună, în care o mulţime de tendinţe noi s-au amestecat ca să sufle cu o tărie mai mare. Cu o minimă luciditate, se poate sesiza acest nou tăvălug ideologic de la noi. Reprezentanţii şi reprezentantele acestui curent de opinie, ca să se recunoască, nu mai amintesc categoricele sloganuri ale „revoluţiei sexuale”, ci dialoghează despre „sănătatea reproducerii”.
Larisa Iftime
Publicat in Dosar Provita Media nr.15, mai 2003
©Provita Media