Autor: Piero A. Tozzi, Friday Fax, 1 ianuarie 2009, vol.12, nr.13

O declaraţie promovată de guvernul francez şi emisă în decembrie 2008 de către 66 de ţări membre ale Naţiunilor Unite privind „orientarea sexuală şi identitatea de gen” împinge în faţă o agendă stabilită printr-un document foarte controversat, numit „Principiile Yogyakarta”.
Principiile Yogyakarta pretind de la guverne „aplicarea legii de drept internaţional în relaţie cu orientarea sexuală şi identitatea de gen/sex”. Promotorii acestei viziuni afirmă că Principiile Yogyakarta obligă statele la noi standarde legale, chiar dacă documentul Yogyakarta este creaţia nu a unui acord guvernamental, ci a grupurilor de presiune homosexuale şi a birocraţilor de la Naţiunile Unite. Delegaţii europeni au declarat pentru Friday Fax că proiectul iniţial al declaraţiei franceze, dezbătut la Uniunea Europeană, s-a referit explicit la Principiile Yogyakarta, însă Irlanda, Malta şi Polonia au insistat ca această referire să fie eliminată. 

În ciuda eliminării din versiunea finală a declaraţiei franceze a referirii la acest document, ministrul Afacerilor Externe olandez, dl Maxime Verhagan, unul dintre purtătorii de cuvânt al acestei acţiuni, a făcut referire explicită la Principiile Yogyakarta, în cadrul Naţiunilor Unite. La o şedinţă ulterioară pe problema „Drepturilor omului, orientării sexuale şi a identităţii de gen/sex”, dl Verhagan a declarat că guvernul din care face parte a adoptat Principiile Yogyakarta şi a cerut tuturor celorlalte state „să îmbrăţişeze de asemenea aceste principii”. Michael O’Flaherty, membru al Comisiei pentru Drepturile Omului, s-a referit, de asemenea, la acest document, pentru a defini termenii „orientare sexuală” şi „identitate de gen/sex”, care apar în declaraţia franceză.

Principiile Yogyakarta definesc „orientarea sexuală” drept „capacitatea fiecărei persoane pentru atracţie profundă emoţională, afectivă şi sexuală şi relaţii sexuale cu indivizi de gen diferit sau de acelaşi gen sau de alt gen decât cel cu care se află în relaţie”. „Identitatea de gen/sex” e definită ca „experienţa de gen/sex a fiecărei persoane simţită profund intern şi individual, care poate sau nu corespunde sexului cu care s-a născut, ce include constientizarea propriului corp (ce poate implica, la libera alegere, modificarea înfăţişării corpului sau a funcţiei acestuia cu mijloace medicale, chirurgicale sau de alta natura) şi alte exprimări ale genului/sexului, inclusiv îmbrăcămintea, vorbirea şi manierele”.

Criticii subliniază că prevederile din Principiile Yogyakarta care afirmă ostentativ libertatea de opinie şi formularea „indiferent de orientarea sexuală sau identitatea de gen/sex” de fapt restricţionează libertatea de exprimare, căci aceste principii cer statelor să „asigure că exercitarea libertăţii şi exprimării de opinie  nu încalcă drepturile şi libertăţile persoanelor  de diverse orientări sexuale şi identităţi de gen/sex.” Ei susţin că va trebui să ne aşteptăm la reţineri din partea predicatorilor creştini de a vorbi despre păcatul actelor homosexuale, cum s-a întâmplat în Canada şi Suedia, dacă aceste principii se vor implementa vreodată pe larg.

Cele trei ţări europene care s-au opus referirii la Principiile Yogyakarta au fost lăudate pentru intenţia lor de a se împotrivi consensului UE, cum ar fi Comisia privind Statutul Femeilor din 2008, când Irlanda, Malta şi Polonia nu s-au conformat cu limbajul dreptului la avort, promovat de alte ţări ale Uniunii Europene. Un delegat s-a opus declaraţiei franceze, totuşi, el a dorit ca referinţa la Yogyakarta să rămână, deoarece eliminarea sa ar masca pur şi simplu agenda radicală pe care se sprijina documentul şi ar oferi o acoperire pentru ţările cu electorat conservator, cum ar fi America Latină, care ar dori să fie considerate „progresiste”, prin sprijinul dat declaraţiei. www.c-fam.org
©Asociatia Provita Media 2009