Asociaţia editează cărţi, reviste şi buletine electronice, realizează traduceri despre ocrotirea şi respectarea vieţii şi demnităţii umane.

APARITII EDITORIALE PROVITA MEDIA

“O viziune asupra vieţii”, Larisa Ciochină, Constantin Iftime, Provita Media, Bucureşti, 2003, 196 p.

Autorii prezintă fenomenul avortului din România, utilizând informaţii din literatura de specialitate şi din presă. Pentru a surprinde modul în care instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale româneşti  reacţionează la stăvilirea noilor mentalităţi generate de ideologia scientistă şi a liberalismului sexual, autorii au efectuat anchete jurnalistice, ce au fost redate sintetic în această carte. Cartea scoate în evidenţă câteva realităţi evidente astăzi: industria avortului decimează populaţia României, adolescenţii şi tinerii sunt „educaţi” să apeleze cât mai devreme la relaţii sexuale, şubrezindu-şi trupul şi sufletul, bolile cu transmitere sexuală, inclusiv HIV/SIDA, au scăpat de sub control iar numărul femeilor bolnave de cancer de sân şi de col uterin a crescut vertiginos. Autorii

 

«„O viziune asupra vieţii” este cartea soţilor Larisa şi Constantin Iftime, care îşi merită pe deplin referirea la frumoasa, dar şi cutremurătoarea noţiune de „viziune”. Ca Dumnezeu să-i înveţe pe oameni să-i contemple propria-I măreţie din creaţie nu şi-a scris numele pe cer, ci i-a îndemnat să privească cerul înstelat, după cum nici Mântuitorul Iisus Hristos, arătându-se după Înviere ucenicilor Săi, nu le-a declarat verbal iubirea, ci le-a descoperit pieptul, îndemnându-i să-i privească rana din sfânta Lui coastă. Aşa fac şi autorii acestei deosebit de preţioase cărţi. Nu ne descriu nici poetic şi nici folosofic rana de moarte a unui neam întreg, deşi prezentarea cărţii nu e lipsită de un deosebit har literar, ci ne introduc nemijlocit în cunoaşterea unei realităţi atât de crude încât aceasta vorbeşte de la sine. Este realitatea care nu se adresează lumii ochilor ca să încânte, ci să plângă. Să plângă cu lacrimi de sânge. Să plângă cu inima îndurerată, să plângă cu întreg neamul care a început să-şi psalmodieze prohodul, dar şi împreună cu îngerii din cer care au pogorât pe frumosul nostru paradis, ca să plângă alături de noi. Într-adevăr, avem de-a face cu cartea unei descoperiri care ne agrăieşte, ne solicită o atitudine, ne trezeşte în adâncul sufletelor sentimentul viu al răspunderii nu doar în faţa destinului, vândut de Dumnezeu neamului nostru, ci în faţa propriului nostru destin personal. Un studiu privind situaţia din ţara noastră introdusă de avorţionismul care a atins pragul pruncuciderii generalizate, descriind mijloacele prin care sunt omorâţi milioane de copii nenăscuţi, pe lângă informaţia pertinentă ce ne-o procură, ne deschide perspectiva înţelegerii cauzelor care ne aruncă pe marginea prăpastiei şi ne face să auzim chemarea la o luptă într-u apărarea vieţii. O autentică „viziune asupra vieţii” aduce cu sine şi o autentică semnificaţie a unei lupte pentru apărarea vieţii. E vorba de lupta împotriva pruncuciderii, iar cartea soţilor Larisa şi Constantin Iftime apare ca o veritabilă armă în această bătălie.         Pr.prof. Ilie Moldovan

 „Avortul. Întrebări şi răspunsuri. Să-i iubim pe amândoi”, Dr. John C. Willke, Barbara H. Willke,
Editura Provita Media, Bucureşti, 2007, 424 p.

Cartea autorilor americani dr.John C. Willke şi Barbara H. Willke, „Avortul. Întrebări şi răspunsuri”, subintitulată „Să-i iubim pe amândoi”, a fost tradusă, de la apariţia primei ediţii în SUA, în 1985, în peste 20 de limbi. Ideile pe care le promovează autorii pot produce efecte pozitive asupra unor molime sociale, care evoluează ca o avalanşă în societatea noastră de astăzi, iar cursa aceasta de asanare a mediului poluat, chiar otrăvit, de politicile liberaliste şi de viziunea mercantilistă asupra vieţii, se dă contra cronometru. Asta este opinia editorilor de la Asociaţia Provita Media, care de câţiva ani buni încercă să promoveze pe plan naţional o gamă de informaţii, elaborate după modelul acestei cărţi atât de cunoscute. La nivel mondial, cartea medicilor americani a devenit sursa de bază de idei şi argumente pentru mişcarea pro-vita, mai ales a celor care vor să demaşte răul care-l produc instituţiile şi marile concerne ale industriei mondiale ale avortului. 

     Modelul constă în esenţă în a contracara conceptele ideologiei materialiste şi liberaliste cu argumente care sunt susţinute în special de ştiinţa medicală modernă, ca şi de alte domenii ale ştiinţelor conexe. Fiecare idee este prezentată sintetic, într-un limbaj pe înţelesul tuturor, oferind pentru credibilitate şi pentru lămuriri mai ample sursele documentării, care sunt de obicei publicaţii notorii sau lucrări ştiinţifice. De-a lungul timpului, de la o ediţie la alta, autorii au îmbunătăţit structura cărţii, adaptând-o din mers la bătălia ideologică pe care trusturile pro-avort, din ce în ce mai bogate şi mai agresive, o desfăşoară peste tot în lume. Iar România, ca orice altă ţară fostă comunistă, de altfel ca mai toate ţările aflate în criză socială şi economică, a devenit o ţintă a reprezentanţilor acestei industrii, care are experienţă şi mijloace materiale de a corupe instituţii de stat şi chiar guverne.

      Informaţiile pe care ni le oferă autorii, formulate simplu, după modelul întrebare-răspuns, citite cu răbdare până la capăt, oferă cititorului un adevăr fundamental. El poate înţelege şi pe această cale valoarea inestimabilă a vieţii omului. Cercetările ştiinţifice, dar şi o parte din mijloacele tehnologiei, aşa cum le prezintă autorii din sursele cele mai autorizate, relevă un fapt intuit de înţelepţi sau de unii medici de-a lungul istoriei, acela că un copil din pântecele mamei are viaţa la fel de bogată şi valoroasă ca atunci când a fost născut. Discursul autorilor, la acest capitol, are credibilitate pentru toate nivelele de înţelegere. El poate influenţa şi lumea medicilor ginecologi, şi pe oamenii politici, care constituie pârghiile cele mai importante ale acestui mare mecanism internaţional, care condamnă anual la moarte, în numele intereselor financiare, sute de milioane de copii. Bineînţeles, aceste argumente pot în cele din urmă mişca în bine presa, lumea oamenilor de drept sau pe cea finanţiştilor. Am evocat aici doar pe reprezentanţii domeniilor care au rolul cel mai important în a modifica legislaţiile naţionale şi punerea în practică a  politicilor pro-avort. Chiar şi numai pentru că oferă un asemenea cadru de dezbatere, cartea aflată în discuţie este atât de necesară de-a fi făcută cât mai repede cunoscută în lumea României de astăzi.

    Argumentele acestei cărţi, însă, au valoare terapeutică. Terapeutică pentru că ele au darul de-a limpezi minţile oamenilor cu informaţii din gama celor întâlnite în mod obişnuit în lumea de astăzi, promovate de şcoli, de presă sau de literatura ştiinţei actuale. Căci minţile multor oameni nu au putut să dezlege dramele în care au intrat, şi pe care le presimt, dacă nu le trăiesc în mod conştient, după ce au participat direct sau indirect la un avort. În România, drama avortului, dacă ţinem cont că toţi membrii familiilor în care s-a luat decizia avortului au simţit mai mult sau mai puţin greutatea responsabilităţii morale,  a  făcut milioane de suferinzi la nivelul psihicului sau sufletului. Pentru aceştia, cartea vine cu un mesaj de iubire, nu unul polemic sau de condamnare. Conceptul de bază al ideologiei propuse, atât cât se poate spune că există şi o orientare teoretică, este acela de a-i face disponibili pe oameni să iubească şi copilul, ca pe mama care-l poartă în pântece. Concepţia actuală, pe baza căreia a fost construit un întreg eşafodaj legislativ pro-avort în toată lumea, promovează o atitudine de ură şi duşmănie între copilul din pântece şi cei din jurul lui, pornind chiar de la părinţi. Acestei lumi a urii autorii îi propun, cu argumente pe înţelesul tuturor, conceptul „Să-i iubim pe amândoi”. Pe de o parte, ideile acestei cărţi, ca orice lămurire cu argumente credibile, pot începe alinarea celor cu sufletele încărcate de drama participării la un avort. Iar pe de altă parte, dacă acest mesaj ajunge la cât mai mulţi oameni, astfel încât să iniţieze un curent de opinie generală, întregul eşafodaj al industriei avortului ar începe să se clatine şi chiar să se prăbuşească. ( Larisa Iftime)

 „Educaţie Sexuală sau îndoctrinare?”, Valerie Riches, Editura „Provita Media”, Bucureşti, 2008, 80 p.

Cartea „Educaţie sexuală sau îndoctrinare?” (autor: Valerie Riches) constituie o sinteză a ideilor şi argumentelor autoarei Valerie Riches despre genul de educaţie sexuală practicat în Marea Britanie. Aceste programe, susţine autoarea, făcând apel la o gamă largă de documente, au fost iniţiate la începutul anilor ’70. Atunci, mai multe organizaţii  au impus opiniei publice  spre dezbatere mai multe teme ca: eugenia, controlul populaţiei, reforma legislaţiei familiei şi a moravurilor sexuale, educaţia sexuală şi pentru sănătate şi drepturile copiilor.
Ideile acestea au fost puse în practică prin programe finanţate de guvernul britanic. De fapt, educaţia sexuală, aşa cum a fost ea iniţiată şi practicată în şcoli, se reducea, în esenţă, la obişnuirea copiilor cu modelul sexualităţii deschise şi cu metodele contraceptive.

Astăzi toate aceste campanii de informare şi programe aplicative  ni se înfăţişează cu toate manipulările şi greşelile făcute.Centrul de greutate al acestor greşeli se află în conceptul de educaţie sexuală practicată cu adolescenţii şi tinerii, cu excluderea părinţilor. Guvernul britanic a fost astfel manipulat de organizaţii, încât a impus legi şi norme prin care a instituţionalizat educaţia sexuală în şcoli. Şi deşi ţinetele urmărite de guvern nu au fost atinse, adică nu au redus sarcinile la adolescente, nu au redus numărul de îmbolnăviri cu boli cu transmitere sexuală, programele continuă să fie puse în aplicare sub forme „îmbunătăţite”.

Educaţia sexuală din şcoli  a devenit un câmp de bătaie ideologic, în care războiul se ducea pentru câştigarea inimilor şi minţilor copiilor. Organizaţiile finanţate de guvern s-au opus ferm dreptului părinţilor de a-şi retrage copiii de la orele de educaţie sexuală. Încercările parlamentului de a limita activităţile paradoxale ale acestor organizaţii au eşuat, deoarece termeni cum ar fi „consideraţii morale” şi „viaţa de familie” au fost interpretaţi atât de larg încât au fost goliţi de sensurile lor reale.

În momentul de faţă, Marea Britanie se confruntă cu o situaţie  care a scăpat de sub control: rata sarcinilor a atins nivelele cele mai mari din Europa, iar debutul vieţii sexuale la vârste foarte mici este o modă. O mare parte din familiile britanice nu este de acord cu poziţia guvernului. Părinţii îşi dau seama că rezolvarea problemelor sexuale ale copiilor lor nu mai depind de ei, ci de instituţii guvernamentale sau neguvernamentale.

Părinţii se luptă, în tribunale şi în parlament, pentru a-şi recâştiga responsabilitatea spre binele copiilor lor. Interpretarea voit ambiguă, dată de partizanii sexului în rândul tinerilor, atât în tribunale, cât şi în rândul legislatorilor, a făcut ca majoritatea acestor încercări să fie ineficientă. Răspunsul strict medical la sexualitatea adolescenţilor, oferit de şcoli,  a dus la reducerea şi mai mult a controlului, şi aşa slab, pe care părinţii ar fi putut să-l exercite asupra copiilor lor.

Instituţia „Unitatea pentru adolescentele însărcinate” a fost înfiinţată de guvernul britanic pentru a reduce rata sarcinilor adolescentelor, care, în Marea Britanie, era cea mai mare din vestul Europei. Politica guvernului britanic se bazează pe strategii care s-au dovedit a fi ineficiente, şi care, în special, lărgesc accesul la contracepţie al adolescentelor, oferindu-le o educaţie sexuală mai explicită.  Reacţia oficială la ceea ce se recunoaşte pe larg a fi criza din educaţia sexuală a tinerilor rămâne promovarea prezervativului. Aceasta în pofida faptului că el oferă protecţie limitată, în special, în cazul fetelor, împotriva infecţiilor cu transmitere sexuală. Alternativa de încurajare a abstinenţei în rândul tinerilor a fost întâmpinată cu ostilitate atât în cercurile oficiale, cât şi în cele semi-oficiale. ( Larisa Iftime)

 „Războiul împotriva populaţiei”, Jacqueline Kasun, Editura „Provita Media”, Bucuresti, 2008, 336 p.

Cartea „Războiul împotriva populaţiei”, Jacqueline Kasun, respinge ferm ideea care spune că populaţia lumii  se înmulţeşte într-un ritm prea mare. Dr.  Jacqueline Kasun este profesor de economie la Universitatea de Stat Humboldt din Arcata, California. Scrierile sale au apărut în publicaţii precum The Wall Street Journal, Public Interest, The American Spectator, The Christian Science Monitor şi alte publicaţii, precum şi în reviste de specialitate.

Concluzia autoarei, care se susţine pe date culese din literatura de specialitate şi din documente oficiale, este şocantă. Ea spune că la baza acestor campanii se află în prezent o adevărată industrie. Acest aparat instituţional global, care asigură controlul internaţional al populaţiei, se foloseşte de miliarde de dolari de la bugetul public, precum şi de mari eforturi ale instituţiilor filantropice private. În agenda lor este încorporată şi un soi de planificare socială, care, de fapt, legitimează un control draconic al familiilor, bisericilor şi al altor instituţii voluntare pe tot cuprinsul globului.

Charles E. Rice, profesor de drept la Universitatea Notre Dame, consideră că mişcarea pentru controlul populaţiei este „unul dintre cele mai bine păstrate secrete din lume, este natura răului.”

J.P. Mc Fadden, editor la Human Life Review, susţine un punct de vedere asemănător: „Cartea dr. Jacqueline Kasun dezvăluie mult mai multe scenarii despre mitul „suprapopulaţiei” – de pildă, ce se ascunde în spatele „educaţiei sexuale”.

Tom Bethell, Hoover Institution, Universitatea Stanford declara: „Cartea bine-documentată a dr. Jacqueline Kasun oferă o prezentare şocantă a mişcării controlorilor populaţiei, care se folosesc de multe miliarde de dolari şi a efortului lor de a impune controlul populaţiei la nivel global.  Merită să ajungă la un public cât mai larg cu putinţă.”

Cartea oferă şi un răspuns, oarecum indirect, la criza demografică din România de astăzi, criză pe care sociologii, cu datele pe care le au, o compară cu situaţia din perioada războiului.   (Text de prezentare: Larisa Iftime)   

Alte prezentari ale acestei carti

"Razboiul impotriva populatiei", volum prezentat la lansarea filmului "Iarna demografica".

Cartea „Războiul împotriva populaţiei”, scrisă de Jacqueline Kasun, specialistă în economie la Universitatea din Arkata, California, vine să completeze filmul pe care îl vom viziona astăzi. Am tradus această carte, gândindu-mă la faptul că, pe parcursul ultimilor 20 de ani, guvernul român şi câteva mari organizaţii internaţionale au susţinut şi susţin intens, chiar violent, strategii de control al populaţiei în România. Din păcate, populaţia este manipulată pe toate căile, iar un punct de vedere opus acestuia nu s-a făcut cunoscut. Titlul cărţii este semnificativ: „Războiul împotriva populaţiei”, adică mari organizaţii internaţionale, împreună cu guvernul american, duc ample politici de reducere a creşterii populaţiei atât americane, cât şi a multor ţări din lume.

Mişcarea pentru controlul populaţiei s-a intensificat în Statele Unite, începând cu anii ’60, şi a avut mari susţinători în rândul clasei politice americane. La sfârşitul anilor ’70, începutul anilor ’80, această mişcare a atins apogeul. Ideologia ei, aş spune aproape fascistă, are în spate câteva idei cu mare impact, idei prezente de multă vreme în istoria omenirii. Cea mai cunoscută este tema suprapopulării, care, cum se ştie, are o prezenţă de peste 200 de ani, dacă ţinem cont de „părintele” ei, Thomas R. Malthus. În anii ’70, această teorie a devenit aproape o dogmă, ce a stârnit indignarea mai multor specialişti americani. Autoarea, Jacqueline Kasun, dezvoltă mai multe contraargumente, vizavi de problema suprapopulaţiei, ce ţin cont de dezvoltarea ştiinţifică, tehnologică, analiză economică, de faptele ştiinţifice în sine. Spre exemplu, potrivit estimărilor, specialiştii în agricultură şi economie, luând în calcul dezvoltarea economică şi tehnologică, susţin că pământul poate produce bunuri pentru a susţine între 10 şi 40 miliarde de oameni. Agricultorii folosesc mai puţin de jumătate din suprafaţa arabilă disponibilă.

UNFPA estimează pentru anul 2050 o populaţie care variază între 10,6 şi 7,4 miliarde de oameni. În aceste condiţii, oamenii ar ocupa cel mult 2% din suprafaţa uscatului şi ar putea să se hrănească, utilizând doar o cincime din suprafaţa arabilă din prezent. Nu mai vorbim aici de resursele de hrană neexploatate, pe care le pot oferi unele regiuni ale lumii, precum Africa sau Asia. Specialişti de la Harvard, de exemplu, spun că dezvoltarea acestor regiuni ar putea hrăni 18 miliarde de oameni. De fapt, populaţia din aceste zone este înfometată din cauza războaielor necontenite şi a unor strategii proaste economice.

O altă problemă pusă în discuţie de Jacqueline Kasun este controlul de către stat al economiilor, care merge mână în mână cu controlul populaţiei. Controlul economiei, în viziunea autoarei, duce la împuţinarea resurselor, iar problema creşterii populaţiei este atacată ca un adevărat război. SUA, de exemplu, începând cu anii ’70, a cheltuit miliarde de dolari pentru controlul populaţiei. Toţi aceşti bani au venit din contribuţia americanilor la bugetul federal. Aflăm din cartea lui J.Kasun detalii despre aceste politici. Mai multe guverne americane, de-a lungul anilor, începând cu anii ’70, au aplicat, fie pe plan naţional, fie pe plan internaţional, programe de control al populaţiei, unele dintre ele purtând nume ascunse. De exemplu, în El Salvador, în cadrul unor astfel de programe, au fost sterilizate 20.000 de persoane, fără a li se cere consimţământul.

În SUA, în aceeaşi perioadă, au fost aplicate anumite programe, aşa-zise „de educaţie sexuală”, care se reduceau de fapt la promovarea promiscuităţii sexuale şi apoi a avorturilor, mai ales în rândul adolescentelor. În anul 1978, SUA, ca urmare a acestor programe, a atins cea mai scăzută rată a natalităţii din ultimii 40 de ani. SUA, de asemenea, au sponsorizat numeroase programe, prin ONU, prin Banca Mondială, prin Fondul Monetar Internaţional, condiţionând în special, aplicarea programelor de control al populaţiei în multe ţări sărace ale lumii. Despre această politică anti-umană, care se desfăşoară şi acum la nivel mondial, aveţi mai multe date în carte. Mai multe organizaţii, ca Planned Parenthood, Creşterea Populaţiei Zero, Consiliul pentru Populaţie, au primit bani pentru astfel de programe, aplicate în continuare. Desigur, un asemenea război se duce pe mai multe fronturi.

Pe lângă teama milenară de înfometare, adepţii acestei viziuni a morţii vorbesc şi de temeri, le-aş spune actuale. Este adusă în discuţie încălzirea globală. Autoarea face o adevărată anchetă asupra acestei probleme. Aduce argumente ale unor mari specialişti şi personalităţi care lucrează în academii sau instituţii de prestigiu americane. Astfel unii oameni de ştiinţă susţin că încălzirea globală, este determinată de surplusul de bioxid de carbon în aer, care împiedică eliminarea radiaţiei de pe pământ în spaţiu. Pe de altă parte, alţi cercetători susţin că radiaţia din bioxidul de carbon poate răci stratosfera. De fapt, spune autoarea, ciclul carbonului are încă multe necunoscute printre care se numără şi efectele oceanelor care acoperă 70% din suprafaţa globului pământesc. Autoarea ne îndeamnă să nu ne lăsăm manipulaţi de date statistice, ci să-i ascultăm şi pe oamenii de ştiinţă neangajaţi, care susţin că, potrivit măsurătorilor efectuate după datele înregistrate în ultimii 100 de ani, nu s-au evidenţiat diferenţe notabile în variaţia temperaturii globului.

Concluzia autoarei este că ne aflăm într-un plin război invizibil, care se duce cu miliarde de dolari împotriva populaţiei. Totuşi, cartea are un mesaj pozitiv. Argumentele ei vor să spulbere toate aceste temeri, ce vin din slăbirea unui mare reper lăuntric al nostru, care este credinţa în Dumnezeu. Există un mesaj biblic clar, care se poate citi printre rânduri în carte: „Nu vă temeţi, căci ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi”. (Matei, 28:5) Şi eu vreau să întăresc mesajul autoarei, spunând: nu vă temeţi de încălzirea globală, nu vă temeţi de epuizarea resurselor, nu vă temeţi de suprapopularea planetei, căci soluţii putem găsi oricând, dacă ne vom iubi aproapele, ca pe noi înşine. Dacă vom pune stavilă răului, dacă noi înşine nu vom face rău, vom găsi mereu soluţii.   (Larisa Iftime)

Alte recenzii la aceasta carte: Vezi site-ul Presa Ortodoxa

© Asociatia Provita Media 2008

Cei interesati de aceste carti ne pot contacta la adresa provitamedia at gmail.com