In general, viata omului este ocrotita de legile unui stat. Insa exista o categorie de oameni – copiii nenascuti – care nu sunt ocrotiti de nici o lege. Vulnerabilitatea lor este extrema, avand in vedere ca pana si oamenii cei mai apropiati lor – parintii – pot fi complici in uciderea lor.

Cazul Eluana Englaro

Eluana a fost o tanara de origine italiana, care a stat in coma timp de 17 ani, in urma unui accident de masina. La 9 februarie 2009 ea a incetat din viata la varsta de 39 de ani, la 3 zile dupa deconectarea de la aparate. Cazul a deschis dispute privind dreptul de a muri al unei persoane aflate in suferinta.

Intre boala si eutanasie

Prezentatorul de televiziune Charles Ottley este unul din cei care resping eutanasia, fiind convins de experienta pe care avut-o cu mama sa. Diagnosticata cu cancer, ea a fost ingrijita de fiul sau 14 ani. Charles descrie dificultatile prin care a trecut, adaugand ca merita sa lupti pentru fiecare moment al vietii.

Eutanasia

Despre eutanasie

In absenta unei culturi a vietii, cultura mortii se insinueaza in toate actele omului, camuflandu-i constiinta secatuita, ce se situeaza la limita eticului. In aceste conditii, eutanasia, inteleasa ca posibilitatea omului de a-si hotari in mod deliberat momentul si modalitatea mortii sale, de a-si alege o metoda, care nu numai ca ii accelereaza moartea, dar, pe cat posibil, il fereste de durere, ca si problema sinuciderii, capata tot mai multa legitimitate. Omul se simte indreptatit sa-si aleaga o „moarte mai buna”, socotind acest fapt ca un drept al sau. Modul nedureros, prin care vrea sa paraseasca lumea sa este considerat un mod de „a muri demn”. Cel mai adesea a fost invocat, ca argument, sentimentul de compasiune, relatie cu suferinta grea a unui bolnav. Adevarul este ca, mai presus de orice banuiala, omul cu constiinta sleita doreste usurarea propriei suferinte, decat cea a celorlalti.

In cultura teologica, sinuciderea a fost tratata, pornind de la invataturile Scripturii si ale Sfintilor Parinti. Astfel, Sfantul Augustin considera ca „cine se ucide pe sine este ca si cum ar ucide pe alt om”( Sfantul Augustin, De civitate Dei, cap.20). Sa intelegem, asadar ca omul, care-si ia singur zilele, nu este vinovat doar pentru lipsa de intelegere fata de sine, ci, mai mult, produce un atentat la adresa dreptatii, fundament al vietuirii umane. Sfantul Toma D’Aquino reaminteste invatatura Scripturii, aratand ca viata este un dar si nu un drept. Omul a primit-o nu ca pe o recunoastere a meritelor sale, ci prin hotarare libera a lui Dumnezeu. Pornind de la acest argument, Sfantul Toma ofera trei tipuri de ratiuni, care exclud sinuciderea din sfera omului. Orice fiinta, nascuta din iubire si cu iubire de sine, tinde sa supravietuiasca si sa-si largeasca existenta. De aceea, gestul de a accepta moartea vine impotriva naturii sale. Sinuciderea este indreptata impotriva naturii, impotriva dreptatii si impotriva caritatii. Persoana umana, pe de alta parte, se defineste si prin calitatea relatiilor sale cu comunitatea. Omul este creat ca o fiinta singulara, dar are datoria de a deveni, prin deschidere, o componenta a unei comunitati. Cel care se ucide pe sine face o nedreptate celor din jur. Reneaga, in felul acesta, raportul de justitie si de caritate fata de aproapele sau.

Pornind de la invatatura Scripturii, prin care viata este inteleasa ca un dar dumnezeiesc si nu ca un merit al omului, sinuciderea este inteleasa ca o uzurpare al dreptului „donatorului”, al lui Dumnezeu. Omul, in felul acesta, dovedeste nerecunoasterea stapanirii lui Dumnezeu. Omul a fost creat ca individ, iar umanitatea sa se exprima in relatie cu ceilalti. El este o parte a comunitatii careia ii apartine.

Dorinta de a inlocui „raul cel mare” al suferintei cu „cel mic” al mortii, nu are o motivatie valabila. In traditia filozofica si religioasa, moartea este considerata raul cel mai mare al acestei vieti. In nici un moment, suferintele vietii nu intrec daunele produse de moarte. Credinciosul, sustinut de credinta si adevarurile pe care si le asuma, intelege sa se realizeze pe sine, ca un proiect al lui Dumnezeu. Nu exista lege „naturala”, in afara de vointa care l-a creat. Dificultatile, suferintele vietii trebuie intelese ca o cale de izbavire.

Publicat in Dosar Provita Media nr. 19, iunie 2003

Eutanasia © Asociatia Provita Media